SECERÍȘ, secerișuri, s. n. 1. Acțiunea de a secera; secerat, seceră (2). ♦ Perioadă de timp în care se seceră. 2. Recoltă (secerată). – Secera + suf. -iș. Vezi definitia »

BĂLTÍȘ, băltișuri, s. n. Teren băltos. – Din baltă + suf. -iș. Vezi definitia »

flecăraș, -oasă, flecărași, -oase adj. v. flecarnic. Vezi definitia »

BECHERÁȘ, becherași, s. m. (Fam.) Diminutiv al lui becher. - Becher + suf. -aș. Vezi definitia »

neáoș (neáoșe), adj. – 1. Indigen, aborigen. – 2. Pur, autentic. Origine necunoscută. Der. din aoș ‹ avus (Weigand, Jb., XIII, 108; REW 839) este imposibilă fonetic și dificilă semantic. Cihac, II, 215, se gîndea la sl. naši „al nostru”, care merge tot așa de puțin. Sugestia lui Scriban, care pornește de la nea „zăpadă” (sensul inițial „curat ca zăpada”) este interesantă, fără a fi convingătoare. Vezi definitia »