Definita cuvantului preemțiune
PREEMȚIÚNE, preemțiuni, s. f. (Jur.; în sintagma) Drept de preemțiune = privilegiu pe care îl are cineva printr-un contract sau printr-o lege, la o vânzare-cumpărare, de a fi, în condiții egale, cel preferat dintre mai mulți cumpărători. [Pr.: pre-em-ți-u-] – Din fr. préemption.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu preemțiune
Vine din limba greacă- euphemisos care s-ar traduce cu a folosi un cuvânt
adecvat-favorabil Vezi definitia »
CONSUETÚDINE, consuetudini, s. f. (Livr.) Obișnuință, obicei, deprindere. [Pr.: -su-e-] – Din lat. consuetudo, -inis. Vezi definitia »
USTIÚNE s. f. ardere. ◊ cauterizare. (< fr. ustion, lat. ustio) Vezi definitia »
preaînțelepciúne, s.f. (înv.) înțelepciune foarte mare, deosebită (a divinității). Vezi definitia »
PROMISIÚNE s. f. făgăduială. ◊ perspectivă promițătoare. (< fr. promission, lat. promissio) Vezi definitia »