Definita cuvantului preemțiune
PREEMȚIÚNE, preemțiuni, s. f. (Jur.; în sintagma) Drept de preemțiune = privilegiu pe care îl are cineva printr-un contract sau printr-o lege, la o vânzare-cumpărare, de a fi, în condiții egale, cel preferat dintre mai mulți cumpărători. [Pr.: pre-em-ți-u-] – Din fr. préemption.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu preemțiune
CONȚINE, pers. 3 conține, vb. III. Tranz. 1. (Despre un recipient) A fi umplut (total sau parțial) cu...; a cuprinde, a avea în interior... 2. (Despre cărți, texte) A fi alcătuit din..., a avea în sine... – Din fr. contenir, lat. continere (după ține). Vezi definitia »
SUBEXPÚNE vb. tr. a expune insuficient la lumină o emulsie fotosensibilă. (după fr. sous-exposer) Vezi definitia »
Provine din latina de la Hasnicuri=cuvant cuparcu=urat --> subst. 1.Parte a esofagului ; 2. vb. a hasnicuparcui = a insulta pe cineva,a jigni
3. adj. ex: peisaj hasnicuparcuiesc Vezi definitia »
RECONVERSIÚNE s.f. Adaptare a unor industrii sau a unor ramuri industriale la necesități noi (de pildă adaptarea industriei de război la producția de pace). [Pron. -si-u-. / < fr. reconversion]. Vezi definitia »
COMPUTAȚIÚNE s.f. v. computație. Vezi definitia »