schirlét (-turi), s. n. – Numele unei stofe de culoare stacojie; culoare roșie. It. scarlato, prin intermediul tc. iskerlet (Candrea). Este dubletul lui șocîrlat, s. n. (înv., Mold., țesătură stacojie), prin intermediul mag. sakarlát. Vezi definitia »

FRUNZÉT s. n. Frunziș. – Frunză + suf. -et. Vezi definitia »

marafét (maraféturi), s. n. – 1. (Înv.) Îndemînare, dibăcie. – 2. (Înv.) Intermediere, mijloc, organ. – 3. Truc, vicleșug. – 4. Capcană, cursă, prefăcătorie, intrigă. – Mr. murafete, megl. murafet. Tc. marifet, din arab. mả rifa (Roesler 598; Șeineanu, II, 247; Lokotsch 1418), cf. ngr. μαραφέτι „mijloc”, alb. marifet, bg. murafet și rus. marafety podpuskatĭ „a-și bate joc”, pe care Vasmer, II, 98 îl consideră de origine obscură și care pare a proveni din rom. – Der. marafetos, adj. (viclean, înșelător); marafetui, vb. refl. (a se purta). Vezi definitia »

PUIÉT, (1, 2) s. n., (3) puieți, s. m. (Cu sens colectiv) 1. S. n. Mulțime de pui¹ (I 1, 2). ♦ Pești mici (în prima lor perioadă de viață) servind adesea la repopularea apelor naturale. 2. S. n. Larve (de albine). 3. S. m. Plante lemnoase tinere care se transplantează în altă parte; p. gener. plante tinere. [Pr.: pu-iet] – Pui¹ + suf. -et. Vezi definitia »

ZÍNGHET s. n. v. zăngăt. Vezi definitia »