schirlét (-turi), s. n. – Numele unei stofe de culoare stacojie; culoare roșie. It. scarlato, prin intermediul tc. iskerlet (Candrea). Este dubletul lui șocîrlat, s. n. (înv., Mold., țesătură stacojie), prin intermediul mag. sakarlát. Vezi definitia »

stănét s.n. (reg.) 1. stâncă. 2. prăpastie. Vezi definitia »

PRÉJMET, prejmete, s. f. (Înv.) Împrejurime, preajmă. – Preajmă + suf. -et. Vezi definitia »

VILAIÉT, vilaiete, s. n. Diviziune administrativ-teritorială din Imperiul Otoman, condusă de un valiu. [Pr.: -la-iet] – Din fr. vilayet. Vezi definitia »

magnét (magnéți), s. m. – Metal care atrage alte metale. – Var. (înv.) magnit. Mr. magnit. Lat. magnes, -etis (sec. XIX), și, mai înainte (sec. XVII) din gr. μαγνήτης. Der. din rus. magnit (Sanzewitsch 205) nu pare posibilă. – Der. (din fr.) magnetic, adj.; magnetism, s. n.; magnetită, s. f.; magnetiza, vb.; magnetizor, s. m.; magneto, s. n. Vezi definitia »