scoréț, scoréțe, s.n. (reg.) 1. teică în care cad grăunțele la moară. 2. jgheab pe care curge făina dintre pietrele morii; piscoaie. 3. orificiu din mijlocul pietrelor unei râșnițe, prin care se scurge sarea măcinată. 4. (în forma: scareț) colțul sau lădița vetrei unde se adună cenușa. Vezi definitia »

pastrahólț, pastrahólți, s.m. (reg.) fiecare dintre lemnele pe care se sprijină podeaua sau temelia casei. Vezi definitia »

ALBÚȚ, -Ă, albuți, -e, adj. Diminutiv al lui alb. – Alb + suf. -uț. Vezi definitia »

săcúț, săcúțe, s.n. (reg.) 1. sac mic, săculeț. 2. față de pernă. Vezi definitia »

cârlibónț, cârlibónțuri, s.n. (reg.) cui de lemn sau de fier din capătul cârligului cu care se scoate apă din fântână. Vezi definitia »