FÍBRĂ, fibre, s. f. 1. Material în formă de fir subțire, netors, de proveniență vegetală, animală sau minerală ori produs pe cale sintetică, folosit de obicei ca materie primă la fabricarea țesăturilor. 2. Celulă vegetală alungită situată în țesutul diverselor părți ale unei plante. 3. Formație anatomică alungită, care reprezintă celule modificate sau prelungiri celulare și care alcătuiește țesuturile animale. 4. (Tehn.; în sintagma) Fibră optică = fibră de sticlă cu compoziție specială, folosită pentru transmiterea informațiilor. – Din fr. fibre, lat. fibra. Vezi definitia »

BORDÚRĂ s. f. 1. fâșie aplicată pe marginea unui lucru; chenar. ◊ margine răsfrântă a unui obiect dintr-un material mai rezistent; întăritură. 2. margine a trotuarului. (< fr. bordure) Vezi definitia »

CARÉTĂ s.f. Trăsură elegantă, închisă; cupeu. [Pl. -te, var. carâtă s.f. / < rus. kareta]. Vezi definitia »

CONTRABULÍNĂ s.f. (Mar.) Manevră curentă care servește la aducerea de-a lungul vergei a grandeei de cădere. [< fr. contre-bouline]. Vezi definitia »

goarnă, goarne s. f. gură. Vezi definitia »