NEOHEGELIANÍSM s. n. Curent fiiozofic contemporan apărut în Anglia în a doua jumătate a sec. XIX, care dezvoltă studiul filozofiei lui Hegel. Sau: care preia anumite elemente ale filozofiei lui Hegel. [Pr.: ne-o-he-ghe-li-a-] – Din fr. néo-hégélianisme. Vezi definitia »

DECORATIVÍSM s. n. caracter decorativ exagerat sau prea accentuat al unui obiect, al unei lucrări arhitectonice, exces de ornamente; decorativitate. (< fr. décorativisme) Vezi definitia »

MITOLOGÍSM s. n. explicare a miturilor. ◊ pasiune pentru mitologie. (< fr. mythologisme) Vezi definitia »

ORTOCROMATÍSM s. n. caracteristică a emulsiilor și materialelor fotografice de a fi ortocromatice. (< fr. orthocromatisme) Vezi definitia »

IGNORANTÍSM s. n. mod de a gândi al celor care consideră instruirea ca dăunătoare. (< fr. ignorantisme) Vezi definitia »