Definita cuvantului statornic
STATÓRNIC, -Ă, statornici, -ce, adj. 1. (Despre oameni și manifestările lor) Care se schimbă foarte greu (în opinii, convingeri, sentimente etc.); ferm, constant, hotărât; neclintit. ♦ P. gener. Care este mereu la fel, care nu se schimbă; invariabil; definitiv. ♦ Care nu încetează; durabil, permanent, continuu, neîntrerupt. 2. (Despre așezări omenești, despre populații etc.) Care nu-și schimbă locul; stabil, fix; temeinic, consolidat. – Din stat3 (după datornic etc.).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu statornic
TĂLPÍC s. m. și. n. v. tălpig. Vezi definitia »
NEUTRÓNIC, -Ă adj. referitor la neutroni, din neutroni. (< fr. neutronique) Vezi definitia »
JERTFÉLNIC, jertfelnice, s. n. (Înv.) Loc destinat aducerii jertfelor; (în biserica creștină) masa din altar. – Din sl. žrŭtvŭnikŭ. Vezi definitia »
TOMNÁTIC, -Ă, tomnatici, -ce, adj. 1. Care apare toamna, care se face toamna; de toamnă. ♦ (Despre pomi) Care rodește toamna; (despre fructe) care se coace toamna. ♦ (Adverbial) Ca toamna, a toamnă; fig. trist, melancolic. 2. Fig. (Despre oameni) Trecut de maturitate, ajuns la vârsta care precedă bătrânețea. ◊ Flăcău (sau holtei, fecior) tomnatic = bărbat trecut de tinerețe și rămas neînsurat. [Var.: tomnátec, -ă adj.] – Toamnă + suf. -atic. Vezi definitia »
PITAGÓRIC, -Ă adj. pitagoreic. (< fr. pythagorique) Vezi definitia »