ASFÁLT, asfalturi, s. n. Amestec de bitum cu materiale minerale, întrebuințat mai ales la pavarea drumurilor. – Fr. asphalte. Vezi definitia »

BAZÁLT (‹ fr., lat.) s. n. 1. Rocă magmatică efuzivă bazică, corespondent al gabbroului, de culoare cenușie-neagră cu nuanțe roșiatice, constituită din plagioclazi bazici și olivină la care se adaugă minerale accesorii. În reg. tropicale, prin descompunere generează laterit. Formează conuri vulcanice, pînze cu separații columnare (coloanele de b. Detunatele și Racoș, declarate monumente ale naturii) și revărsări enorme de lavă. Este utilizat la construcții de drumuri, pentru fundații, diguri etc. 2. Material ceramic artificial, obținut dintr-o materie primă (argilă, masă ceramică) cu temperatură joasă de vitrifiere și utilizat la fabricarea tuburilor de canalizare, a recipientelor pentru lichide agresive, a cărămizilor pentru trotuare etc. Vezi definitia »

RADIOCOBÁLT s. n. izotop radioactiv al cobaltului. (< fr. radiocobalt) Vezi definitia »

ASFÁLT s. n. 1. rocă sedimentară, solidă, neagră, dintr-un amestec de bitum cu alte materiale minerale, în special pentru asfaltarea drumurilor. 2. orice îmbrăcăminte rutieră pe bază de bitum. (< fr. asphalte, lat. asphaltus, gr. asphaltos) Vezi definitia »

TUMÚLT s. n. 1. zgomot mare, vuiet, larmă. ◊ învolburare, tălăzuire a unor ape. 2. (fig.) zbucium sufletesc. (< fr. tumulte, lat. tumultus) Vezi definitia »