Definita cuvantului țambal
ȚAMBAL, țambale, s. n. Instrument muzical popular de percuție, alcătuit dintr-o cutie de rezonanță de formă trapezoidală, așezată orizontal (pe picioare), prevăzută cu coarde de metal care sunt lovite cu două ciocănele speciale. [Pl. și: țambaluri – Var.: țimbál s. n., țimbálă s. f.] – Din germ. Zimbal, lat. cymbalum.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu țambal
SUBCORTICÁL, -Ă adj. sub scoarța creierului. (după fr. sous-cortical) Vezi definitia »
PROCESIONÁL, -Ă, procesionali, -e, adj. (Rar) De procesiune, relativ la procesiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. processionnel. Vezi definitia »
țucál (-le), s. n. – Oală de noapte. – Mr. țocali „oală”. Ngr. τσουϰάλι, din it. zucca (Tiktin; Gáldi 263), cf. tc. çukal, bg. cukalo. Vezi definitia »
INTERMINISTERIÁL, -Ă adj. între mai multe ministere. (< fr. interministériel) Vezi definitia »
MONOPODIÁL, -Ă adj. (despre ramificațiile tulpinii) cu un singur ax principal. (< engl. monopodial) Vezi definitia »