Definita cuvantului altoi
ALTOÍ2, altoiesc, vb. IV. Tranz. 1. A introduce o ramură a unei plante în țesutul alteia, stabilind astfel un contact între țesuturile lor generatoare pentru a da plantei altoite însușirile altoiului. 2. (Fam.) A bate, a lovi, a plesni pe cineva. [Var.: (reg.) hultuí vb. IV] – Din magh. oltani.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu altoi
FOI1 s. m. v. foale. Vezi definitia »
vâjói, vâjoáie, s.n. (reg.) 1. pârâu iute, furios. 2. avalanșă. Vezi definitia »
AMÂNDÓI, -DÓUĂ, num. col. Și unul și altul; ambii. [Gen.-dat. (când precedă substantivul) amânduror și (când îl urmează sau îi ține locul) amândurora] – Lat. *amindoi (< ambi + dui). Vezi definitia »
SUFLÓI, sufloaie, s. n. (Reg.) 1. Țeavă de trestie sau de soc prin care se suflă în foc, pentru a-l aprinde. 2. Jucărie din scoarță de mesteacăn sau de salcie, cu care fluieră copiii. – Sufla + suf. -oi. Vezi definitia »
convói (-oáie), s. n. – 1. Grup, șir de vehicule. – 2. Mulțime, coloană, cortegiu. Fr. convoi, cu pronunțarea it. convoglio, cf. rus. konvoi. Vezi definitia »