Definita cuvantului țâță
ȚẤȚĂ, țâțe, s. f. 1. (Pop.) Sân, mamelă. ◊ Loc. adj. De țâță = (despre copii) sugar. ◊ Loc. adv. La țâță = la sân, la piept. ◊ Expr. A da țâța = a da să sugă, a alăpta. A avea țâță = a avea lapte suficient pentru a-și alăpta copilul. 2. Gurguiul urciorului, prin care se bea apă. 3. (Pop.) Celulă în care se dezvoltă matca albinelor. 4. Compuse: (Bot.) țâța-caprei = a) barba-caprei; b) plantă erbacee cu frunzele alungite, cu florile galbene-aurii (Tragopogon pratensis); țâța-oii = a) degetar; b) ciuboțica-cucului; țâța-vacii = a) varietate de viță de vie care produce struguri cu boabe lunguiețe, cărnoase; razachie (Vitis); b) ciuboțica-cucului; c) plantă erbacee cu frunzele dispuse în rozetă și cu florile galbene, așezate în umbele la vârful tulpinii (Primula elatior); țâța-fiului = plantă de munte cu rizom scurt și gros, tulpină înaltă, frunze ovale și flori roșii (Polygonum bistorca); țâța-mielului = urechelniță; țâța-oilor = arnică. – Lat. *titia.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu țâță
CONTRAMÍNĂ s.f. Lucrare subterană făcută cu scopul de a descoperi și a distruge o mină pusă de inamic. [Cf. fr. contre-mine]. Vezi definitia »
caniótă (canióte), s. f. – Sumă strînsă la jocul de cărți. Fr. cagnotte. Vezi definitia »
roájbă, roájbe, s.f. (reg.) 1. lucru vechi, uzat, rablă. 2. cal bătrân, slab, gloabă. Vezi definitia »
aripă, aripe, s. f. mână Vezi definitia »
CONFLUÉNȚĂ, confluențe, s. f. Locul de unire a două sau mai multe cursuri de apă. [Pr.: -flu-en] – Din fr. confluence. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z