Definita cuvantului țel
ȚEL, țeluri, s. n. 1. Punct, loc la care cineva vrea să ajungă; p. ext. obiectiv către care tinde cineva, punct final; scop. 2. (Înv.) Punct, semn care se ochește, care trebuie nimerit când se trage cu o armă; țintă. ♦ Cătarea puștii. ◊ Loc. adv. În țel sau în țelul puștii = în bătaia puștii. ♦ Dispozitiv de ochire așezat în interiorul lunetei unei arme. – Cf. germ. Ziel, rus. țel, magh. cel.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu țel
SĂLĂȘÉL, sălășele, s. n. (Rar) Diminutiv al lui sălaș. – Sălaș + suf. -el. Vezi definitia »
a-și da drumul pe el / pe ea expr. (eufem.) a urina sau defeca involuntar în haine / în așternuturi / în pat. Vezi definitia »
poverél, poveréi, s.m. (reg.) băiețaș angajat ca ajutor al ciobanului la diferite munci de la stână. Vezi definitia »
COCOȘÉL, cocoșei, s. m. 1. Diminutiv al lui cocoș (I). ◊ Compus: cocoșel-de-câmp = plantă erbacee cu flori roșii-cărămizii; ruscuță (Adonis aestivalis). 2. (Fam.) Monedă franceză de aur (în valoare de 20 de franci) pe care este gravat un cocoș (I); p. gener. monedă de aur. 3. (Reg.; la pl.) Floricele (de mâncat). – Cocoș + suf. -el. Vezi definitia »
LIPOCÉL s.n. (Med.) Hernie formată de grăsime. [< fr. lipocèle, cf. gr. lipos – grăsime, kele – hernie]. Vezi definitia »