Definita cuvantului țintuit
ȚINTUÍT, -Ă, țintuiți, -te, adj. 1. Bătut, prins în cuie sau în ținte; (despre încălțăminte) cu ținte pe talpă. ♦ Fig. Nemișcat, înțepenit, pironit (din cauza unei stări sufletești sau a unei emoții puternice). 2. Împodobit cu ținte, țintat; p. ext. împodobit cu pietre scumpe. – V. țintui.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu țintuit
DURĂÍT s. n. Faptul de a durăi; zgomot produs de un obiect care durăie; huruitură, duruitură. – V. durăi. Vezi definitia »
LAZURÍT s. n. lapislazuli. (< fr. lazurite) Vezi definitia »
NEUROCÍT, neurocite. s. n. (Anat.) Neuron. [Pr.: ne-u-] – Din fr. neurocyte. Vezi definitia »
WOLLASTONÍT s.n. Silicat natural de calciu. [< fr. wollastonite, cf. W. Wollaston – chimist englez]. Vezi definitia »
ZINNWALDIT INVALDÍT/ s. n. silicat natural de litiu, potasiu și fier. (< fr. zinnwaldite, germ. Zinnwaldit) Vezi definitia »