belșúg (belșúguri), s. n. – Abundență, bogăție, îmbelșugare. – Var. bi(e)șug, bi(v)șug, biușug, bișag, etc., toate înv. Mag. bőseg (Cihac, II, 481). – Der. belșugos, adj. (abundent); îmbelșuga, vb. (a face să devină îmbelșugat); îmbelșugat, adj. (abundent, bogat). Vezi definitia »

vălúg (-gi), s. m. – 1. Volant care transmite pietrei de moară mișcarea roții hidraulice. – 2. Torță, făclie. – Var. 2 văluț. Sb. valjuga (Candrea). În Olt. Vezi definitia »

IMBRIFÚG, -Ă adj. (Despre materiale) Care nu poate fi pătruns de ploaie. [Cf. fr. imbrifuge]. Vezi definitia »

vălúg (reg.) s. n. / s. m., pl. vălúge / vălúguri / vălúgi Vezi definitia »

VERMIFÚG, -Ă, vermifuge, adj., s. n. (Substanță, medicament) care distruge viermii intestinali. – Din fr. vermifuge. Vezi definitia »