DISCRAZÍE s.f. 1. (Med.) Tulburare în compoziția și reacțiile diferitelor umori ale organismului. ♦ Tulburare în coagulabilitatea sângelui. 2. Constituție (organică) dificilă; temperament dificil, rău. [Gen. -iei. / < fr. dyscrasie, cf. gr. dys – dificil, krasis – constituție]. Vezi definitia »

ACROESTEZÍE s. f. creștere a sensibilității la extremitățile membrelor. (< engl. acroesthesia) Vezi definitia »

CLEPTOCRAȚÍE s. f. Guvern ai cărui membri caută, în primul rând, să obțină avantaje personale (materiale, sociale, politice etc.), pe seama celor în numele cărora guvernează. (cf. engl. kleptocracy < gr. klepto- (< kleptein = a fura; cf. got. hlifan = a fura, lat. clepere = a fura) + lat. -cratia (< gr. -kratia < kratos = putere, forță)) [MW] Vezi definitia »

CARBURÁȚIE, carburații, s. f. Proces de amestecare a combustibilului lichid cu aerul în carburator ♦ Cameră de carburație = parte a carburatorului în care se face carburația. – Din fr. carburation. Vezi definitia »

ANTROPOZOFÍE s. f. Doctrină religioasă care înlocuiește pe Dumnezeu cu omul conceput ca esență divină, accesibilă numai inițiaților. – Din fr. anthroposophie. Vezi definitia »