SCORDATÚRĂ s. f. (muz.) acordaj neobișnuit al unui instrument cu coarde, pentru a obține unele efecte de culoare. (< it. scordatura) Vezi definitia »

persoană care consumă bunuri materiale rezultate din producție pentru satisfacerea necesitaților sale Vezi definitia »

VÉRGĂ s.f. (Mar.) Bară așezată perpendicular pe catarg pentru susținerea pânzelor. [Pl. -gi, -ge. / < it. verga, cf. fr. vergue]. Vezi definitia »

ENZÍMĂ, enzime, s. f. Compus organic de natură proteică, prezent în celule vii, care dirijează procesele de sinteză și de degradare din organismele animalelor, plantelor și microorganismelor, producând și păstrând energie; ferment. – Din fr. enzyme. Vezi definitia »

ANTROPOBIOCENÓZĂ s.f. (Biol.) Biocenoză influențată de activitatea economică a omului. [< fr. anthropobiocénose, cf. gr. anthropos – om, bios – viață, koinos – comun]. Vezi definitia »