ANTONESCU, Mihai (1904-1946, n. Nucet, jud. Dîmbovița), jurist și om politic român. Prof. univ. la București. Fruntaș al Partidului Național-Liberal (georgist), devenit, din sept. 1940, principalul colaborator al lui I. Antonescu. A îndeplinit succesiv, între 6 sept. 1940 și 23 aug. 1944, funcțiile de ministru al Propagandei Naționale, de Externe, vicepreședinte al Consiliului de Miniștri. Teoretician al regimului autoritar condus de mareșalul Antonescu. Din 1942 a inițiat acțiuni diplomatice secrete vizînd scoaterea României din război. Arestat în urma loviturii de stat de la 23 aug. 1944, a fost preluat de Armata Roșie (sept. 1944); adus în țară în apr. 1946; a fost judecat în mai 1946 de „tribunalul poporului” din București, condamnat la moarte și executat la Jilava (1 iun. 1946). Vezi definitia »

CANDIANO-POPESCU, Alexandru (1841-1901, n. București), general român. Unul dintre inițiatorii mișcării antidinastice de la Ploiești (8-9/20-21 aug. 1870); s-a remarcat în luptele de la Grivița (aug. 1877). Vezi definitia »

soilescu s. invar. v. soileală. Vezi definitia »

BĂDESCU, Horia (n. 1943, Arefu, jud. Argeș), poet român. Lirică a misterului existențial și cosmic, evocări de natură în care fiorul transcendentalului subsumează descripția („Marile Eleusii”, „Recurs la singurătate”, „Apărarea lui Socrate”, „Anotimpuri”). Vezi definitia »

ANGELESCU, Paul (1872-1949, n. Iași), general și om politic român. A comandat Divizia XV („Divizia de oțel”) în luptele de la Mărășești; ministru de Război (1927-1928 și 1934-1937). Vezi definitia »