CAȘ, (1) cașuri, s. n. (cași, s. m.) 1. Produs alimentar preparat din lapte închegat și stors de zer. 2. Substanță lipicioasă care se formează în colțurile ciocului la puii de păsări. ◊ Expr. (Ir.) E cu caș(ul) la gură sau Încă nu i-a picat cașul de la gură, se spune despre un tânăr nepriceput, lipsit de experiență (dar cu pretenții). – Lat. caseus. Vezi definitia »

CĂȚELÚȘ, căteluși, s. m. Diminutiv al lui cățel (I 1). – Cățel + suf. -uș. Vezi definitia »

GLODÁȘ, glodași, s. m. Lucrător care execută transportul și depozitarea sării din salină la suprafață. – Glod + suf. -aș. Vezi definitia »

SABRETÁȘ, sabretașe, s. n. Un fel de geantă de piele care se purta odinioară, atârnată de centiron, la unele uniforme de cavalerie. – Din fr. sabretache. Vezi definitia »

BABOIÁȘ, baboiași, s. m. Diminutiv al lui baboi. [Pr.: -bo-iaș] – Baboi + suf. -aș. Vezi definitia »