OSIȘÓR, osișoare, s. n. Oscior. – Os + suf. -ișor. Vezi definitia »

DEFAZÓR, defazoare, s. n. (Elt.) Cvadripol care introduce un defazaj anumit între semnalul de la ieșire și cel de la intrare. – Din fr. déphaseur. Vezi definitia »

cor s.n. (reg.) 1. dans în formă de cerc sau de roată. 2. ceață, cerc adunare, horă. 3. fân adunat în pătrate în mijlocul cărora se vor face căpițele; horitură. Vezi definitia »

SPRIJINITÓR, -OÁRE, sprijinitori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. f. (Element de construcție) Care servește să susțină, să proptească ceva. 2. Adj., s. m. și f. Fig. (Persoană) care ajută, susține, ocrotește pe cineva sau își dă concursul la ceva. – Sprijini + suf. -tor. Vezi definitia »

zăvór s. n., pl. zăvoáre Vezi definitia »