CAPOTÁ vb. intr. 1. (despre autovehicule) a se răsturna, dându-se peste cap; (despre avioane) a se prăbuși, cu botul în pământ. 2. (fig.) a suferi un eșec. (< fr. capoter) Vezi definitia »

planta erbacee Vezi definitia »

REZULTÁ vb. intr. 1. a apărea ca o consecință logică; a urma, a reieși, a izvorî. 2. (mat.) a ieși, a rămâne (la o operație). (< fr. résulter) Vezi definitia »

RESUSCITÁ vb. tr. a reînvia; a trezi la viață; a reanima. (< fr. ressusciter, lat. resuscitare) Vezi definitia »

DESCOPERTÁ vb. I. tr. (Geol.) A supune operației de descopertare. [< fr. décoperter, cf. it. discopertare]. Vezi definitia »