GREȘ, greșuri, s. n. (Înv. și reg.; azi mai ales în loc. și expr.) Greșeală. ◊ Loc. adv. Fără greș = în mod perfect, fără a comite vreo eroare. ◊ Expr. A da greș = a) a nu nimeri ținta, obiectivul ochit; b) a nu izbuti într-o acțiune, într-o întreprindere. (Înv.) A-i da (cuiva) greș = a-i imputa (cuiva) ceva, a găsi vinovat (pe cineva). (Reg.) A nu avea greș = a nu constitui o greșeală, a nu aduce vătămare, a fi nimerit. – Din greși (derivat regresiv). Vezi definitia »

CREIERÁȘ, creierași, s. m. Creierul mic, cerebel. – creier + suf. -aș. Vezi definitia »

LUȘ, -Ă adj. (Franțuzism) Sașiu. [< fr. louche]. Vezi definitia »

PĂINJINÍȘ s. n. v. păienjeniș. Vezi definitia »

țimboráș, țimboráși, s.m. (reg.) prieten, camarad. Vezi definitia »