POLARIZÁRE s. f. 1. faptul de a (se) polariza; polarizație. 2. dezvoltare în direcții opuse a sensurilor unui cuvânt, inițial cu un singur înțeles. 3. (fil.) formare a unor termeni opuși, polari. 4. metodă terapeutică prin folosirea curentului electric de foarte joasă amplitudine, trecut prin electrozi fixați cu polul pozitiv pe arcadele orbitale, iar cu cel negativ la nivelul picioarelor. (< polariza) Vezi definitia »

REDISTRIBUÍRE s.f. Acțiunea de a redistribui și rezultatul ei; reîmpărțire. [< redistribui]. Vezi definitia »

INCRIMINÁRE s.f. Acțiunea de a incrimina și rezultatul ei; învinuire, acuzație; incriminație. [< incrimina]. Vezi definitia »

VINDECÁRE, vindecări, s. f. Acțiunea de a (se) vindeca și rezultatul ei; însănătoșire. ◊ Loc. adj. Fără vindecare = incurabil. – V. vindeca. Vezi definitia »

LICITÁRE, licitări, s. f. Acțiunea de a licita și rezultatul ei. – V. licita. Vezi definitia »