REZISTÁ vb. intr. 1. (despre obiecte, corpuri) a nu ceda loviturii unui alt corp. 2. (despre oameni) a se împotrivi, a nu ceda. ◊ (despre idei, afirmații etc.) a se menține, a se susține prin temeinicie. (< fr. résister, lat. resistere) Vezi definitia »

MĂRITÁ, mărít, vb.I 1. Refl. (Despre femei) A se căsători. ♦ Tranz. A da o fată în căsătorie. ◊ Compus: (Bot.) mărită-mă-mamă = ruji galbene. 2. Tranz. (Fam.) A vinde cu un preț derizoriu un lucru nefolositor sau de proastă calitate, a se descotorosi de ceva. – Lat. maritare. Vezi definitia »

AUSCULTÁ vb. I. tr. A asculta zgomotele din interiorul corpului (cu urechea sau cu stetoscopul) pentru a verifica funcționarea organelor interne. [Pron. a-us-, p.i. auscúlt. / < fr. ausculter, cf. lat. auscultare – a asculta]. Vezi definitia »

DECRETÁ vb. tr. 1. a da un decret; a hotărî prin decret. 2. (fig.) a declara ceva cu emfază, sentențios; a emite o părere categorică. (< fr. décreter) Vezi definitia »

INSISTÁ, insíst, vb. I. Intranz. A stărui, a persista, a persevera într-o acțiune; spec. a se ruga insistent pentru ceva. ♦ A scoate în evidență, în relief; a accentua, a sublinia, a reliefa. – Din fr. insister, lat. insistere. Vezi definitia »