Definita cuvantului urca
URCÁ, urc, vb. I. 1. Refl., intranz. și tranz. A (se) deplasa dintr-un loc situat mai jos către unul situat mai sus; a (se) sui. ♦ Intranz. (Despre drumuri) A fi înclinat în pantă suitoare. ♦ Intranz. și refl. (Despre plante) A se prinde (cu ajutorul unor organe speciale) de un suport, de ziduri etc., ridicându-se vertical; a se cățăra. 2. Refl., intranz. și tranz. A (se) sui și a (se) așeza pe ceva mai ridicat. ◊ Expr. (Refl. și tranz.) A (se) urca pe tron sau pe (ori în) scaunul împărăției = a începe să domnească sau a învesti în funcția de suveran. 3. Refl., intranz. și tranz. A (se) ridica (până la o înălțime oarecare); a (se) înălța (în văzduh). ◊ Expr. (Refl.) A i se urca cuiva băutura la cap = a se îmbăta. A i se urca la cap = a deveni încrezut, înfumurat. 4. Refl. și intranz. (Despre temperatură, presiune atmosferică; p. ext. despre termometre sau barometre) A avea ori a indica valori mai mari în comparație cu cele obișnuite sau anterioare. ♦ Intranz. (Fiz.; despre mărimi scalare) A suferi o variație de creștere a valorii pozitive. 5. Refl. (Despre numere, prețuri, sume) A se ridica la..., a se mări. ◊ Tranz. A urca prețurile. 6. Refl. (Despre voce, glas sau ton; p. ext. despre cântece) A se ridica de la un registru mai profund la unul mai înalt. ◊ Tranz. A urca tonul. 7. Refl. și intranz. A merge îndărăt în timp până la..., a exista, a data din... – Probabil lat. *oricare (= oriri).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu urca
împăcá (împác, împăcát), vb. – 1. A restabili raporturi de prietenie, de înțelegere cu cineva. – 2. A liniști, a potoli, a calma. – 3. A mulțumi, a satisface. – 4. A pune de acord, a conveni. – 5. (Refl.) A face pace. – 6. (Refl.) A se învoi, a se conforma. – 7. (Refl.) A se înțelege, a trăi în bună înțelegere, a se avea bine. Lat. pacāre (Pușcariu 783; Candrea-Dens., 1298; REW 6132; DAR), cf. alb. paḱoń, it. pagare, prov., sp., port. pagar, fr. payer. Sensul etimologic se conservă numai în rom. și în alb.; compunerea cu pref. în- trebuie să se fi făcut în cadrul limbii rom. Cf. pace. Der. împăcăcios, adj. (care împacă); împăcătură (var. împăcătoare), s. f. (înv., împăcare); împăcăciune, s. f. (reconciliere); neîmpăcat, adj. (implacabil). Vezi definitia »
BOJINCA, Damaschin (1802-1869, n. sat Gîrliște, jud. Caraș-Severin), jurist și publicist român. Profesor de drept civil și roman la Academia Mihăileană din Iași, ministru de Justiție (1860-1861); susținător al ideilor promovate de Școala Ardeleană. Vezi definitia »
ATÂTÍCA adj. invar. (Adesea substantivat) Care este foarte mic, o nimica toată. – Atât + suf. -ica. Vezi definitia »
BÓNCA interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de bătaia ciocanului. – Onomatopee. Vezi definitia »
PISICA ESTE UN ANIMAL MAMIFER SALBATIC CARE , LA FEL CA SI IEPURII , POATE FI TINUTA IN CASA.PISICA SE HRANESTE IN GENERAL CU CARNE DAR FAVORITELE EI SUNT PESTELE SI LAPTELE.PISICA DOARME MARE PARTE DIN TIMP CACI SE ZICE CA DACA O PISICA NU DOARME O ZI INTREAGA , MOARE.EA PRACTIC IUBESTE/SI II SI PLACE LA NEBUNIE SA LENEVEASCA SI SA DOARMA.PISICA ESTE UN ANIMAL FOARTE IMPREVIZIBIL.EA NU FACE CUM FAC SPRE EXEMPLU CAINII CARE ISI LING PE MANA SAU PE FATA STAPANII REGULAT SI CARE SUNT FOARTE RECUNOSCATORI.DACA O PISICA FACE GESTUL DE-ASI LINGE PE MANA SAU PE FATA STAPANUL INSEAMNA CA INTR-ADEVAR ACEL RESPECTIV STAPAN ESTE FOARTE , FOARTE , FOARTE SPECIAL , BUN , SI UNIC+BLAND.DE ASEMENEA CAND O PISICA TOARCE INSEAMNA CA ESTE RELAXATA/LINISTITA , CALMA SI SE SIMTE IN DEPLINA SIGURANTA. Vezi definitia »