vecináș, vecináși, s.m. (înv.) vecin, șerb. Vezi definitia »

CĂPRIORÁȘ, căpriorași, s. m. Diminutiv al lui căprior (I). [Pr.: -pri-o-] – Căprior + suf. -aș. Vezi definitia »

ciuș interj. – Se folosește pentru a îndemna măgarii. Origine probabil expresivă; coincide cu bg. și ngr. (DAR). Cf. ciuș, s. n. (înv., Munt., spate, spinare), din bg. na čuš. – Der. ciuști (var. țuști), interj. (exprimă o mișcare rapidă, ca săritura unui iepure, zgomotul unei palme etc.), cf. bîști; ciuști, vb. (a țîșni, a sări brusc un iepure); ciușdi (var. ciujdi), vb. (a se ghemui; a ciuli urechile; a tăia crengile; a fura), ale cărui prime două sensuri îl imită pe a ciuli, iar ultimul pe a ciupi (DAR consideră sensul de la a fura drept primar și derivă cuvîntul de la bg. čužd „ciudat”). Vezi definitia »

cúbleș adj. (reg.; despre oameni și animale) cocoșat, ghebos. Vezi definitia »

destupuș, destupușuri s. n. tirbușon. Vezi definitia »