POLÍȚIE, poliții, s. f. 1. Organ de stat însărcinat cu menținerea ordinii publice și cu reprimarea infracțiunilor. ◊ Expr. A face poliție = a menține ordinea într-un mod sever și autoritar. ♦ Pază, supraveghere, control (al ordinii, disciplinei). 2. Local în care se află instalată o poliție (1). 3. (La sg.; colectiv) Totalitatea polițiștilor (1) dintr-o poliție (2); reprezentanții poliției (1). – Din rus. polițija. Vezi definitia »

MĂSCĂRÍE, măscării, s. f. Măscăriciune. – Măscări + suf. -ie. Vezi definitia »

FILIÁȚIE, filiații, s. f. Legătură de rudenie între copii și părinți, descendență; p. gener. legătură de rudenie în linie dreaptă. ♦ Fig. Legătură între lucruri, întâmplări, fenomene etc. care derivă unul din celălalt. [Pr.: -li-a-. – Var.: filiațiúne s. f.] – Din fr. filiation. Vezi definitia »

AEROTONOMETRÍE s. f. măsurare a tensiunii gazelor din sânge și a altor lichide din organism. (< fr. aérotonométrie) Vezi definitia »

NUCĂRÍE, nucării, s. f. (Reg.) Cantitate mare de nuci (1), mulțime de nuci. – Nucă + suf. -ărie. Vezi definitia »