Definita cuvantului uric
URÍC2, urice, s. n. 1. (În evul mediu, în Moldova și în Maramureș) Moșie boierească sau mănăstirească care se bucura de privilegiu ereditar de imunitate. 2. Act de privilegiu acordat unui uric2 (1); act de proprietate veșnică sau de donație acordat cuiva în trecut; p. gener. document, act; hrisov, zapis. [Acc. și: úric] – Din magh. örök.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu uric
CHINÉZIC, -Ă adj. chinestezic. (< fr. kinésique) Vezi definitia »
CADAVÉRIC, -Ă, cadaverici, -ce, adj. De cadavru; ca de cadavru. – Din fr. cadavérique. Vezi definitia »
FANARIÓTIC, -Ă, fanariotici, -ce, adj. (Rar) Fanariot. [Pr.: -ri-o-] – Fanariot + suf. -ic. Vezi definitia »
LETÁRGIC, -Ă adj. care ține de letargie. (< fr. léthargique, lat. lethargicus) Vezi definitia »
POLIMÁTIC, -Ă adj. (Liv.) Referitor la polimatie. [< fr. polymatique]. Vezi definitia »