Definita cuvantului uric
URÍC2, urice, s. n. 1. (În evul mediu, în Moldova și în Maramureș) Moșie boierească sau mănăstirească care se bucura de privilegiu ereditar de imunitate. 2. Act de privilegiu acordat unui uric2 (1); act de proprietate veșnică sau de donație acordat cuiva în trecut; p. gener. document, act; hrisov, zapis. [Acc. și: úric] – Din magh. örök.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu uric
HIPOSTÁTIC, -Ă adj. referitor la hipostazie. ♦ genă ~ă = genă dominantă, dintr-o pereche de alele, a cărei manifestare este suprimată de o genă nealelă. (< fr. hypostatique) Vezi definitia »
ANAPÉSTIC, -Ă adj. (despre versuri) format din anapești. (< fr. anapestique) Vezi definitia »
PSIHOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la psihologie; psihic. ♦ Moment psihologic = moment potrivit pentru exercitarea unei influențe, pentru a cere ceva etc. [Cf. fr. psychologique]. Vezi definitia »
ANTIDIALÉCTIC, -Ă adj. împotriva dialecticii. (< anti- + dialectic) Vezi definitia »
PALEOENDÉMIC, -Ă adj. (despre specii) cu un areal mare în trecut, din care, din cauza schimbării condițiilor de viață, astăzi are un areal redus. (< fr. paléoendémique) Vezi definitia »