Definita cuvantului urlător
URLĂTÓR, -OÁRE, urlători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care urlă sau care vuiește. 2. S. f. Pârâu care curge cu zgomot din înălțimea unui munte: p. ext. cascadă. – Urla + suf. -ător.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu urlător
DEVELOPATÓR s. m. 1. reactiv chimic folosit la developare; developant (1); revelator. 2. substanță care sintetizează direct pe fibra unei țesături anumiți coloranți. (< fr. développateur) Vezi definitia »
TEIȘÓR, teișori, s. m. 1. Diminutiv al lui tei; teiuleț. 2. Arbust din familia rozaceelor, cu flori mari, galbene-aurii, cultivat ca plantă ornamentală; trandafir galben (Kerria japonica). 3. (Bot.) Pristolnic. [Pr.: te-i-] – Tei + suf. -ișor. Vezi definitia »
ACCEPTÓR, -OÁRE s. m. 1. (atom) capabil a primi electroni suplementari. 2. (substanță chimică) care poate fixa o altă substanță. (< fr. accepteur) Vezi definitia »
DEMITIZATÓR, -OÁRE, demitizatori, -oare, adj. Demitizant. – Demitiza + suf. -tor. Vezi definitia »
SPECIFICÁTOR, -OÁRE, specificatori, -oare, adj. (Rar) Care indică, menționează în mod special. – Din specifica + suf. -tor. Vezi definitia »