ȘOC s.n. Lovitură, ciocnire bruscă și violentă între două corpuri. ♦ Unitate de șoc = formație specializată în operații îndrăznețe asupra anumitor obiective. V. comando. 2. Tulburare gravă, bruscă și violentă a funcțiilor organismului, ca urmare a unui traumatism, a unei operații chirurgicale, anestezii etc. ◊ Șoc nervos = dezechilibru acut al unor funcții psihice, provocat de o emoție puternică; tratament de șoc = metodă terapeutică constând din crearea unei perturbații bruște bolnavului. [< fr. choc, cf. engl. shock – a zgudui]. Vezi definitia »

pojomóc s.m. (reg.) numele unei ciuperci. Vezi definitia »

BOSUIÓC s. n. v. busuioc. Vezi definitia »

MANIÓC s. m. arbust tropical cu rădăcina tubercul, din care se prepară o făină bogată în amidon (tapioca). (< fr. manioc) Vezi definitia »

Soroc popular superstițios de la șezători, format dintr-un smoc de cânepă cu mai multe șuvițe dispuse circular(radial) din centrul smocului așezat de regulă pe un scaun. Fiecare șuviță era boteză cu un nume de fată sau de fecior și care se aprindea la smoc, cu o puzderie de cânepă, de la lampă sau vatră focului, apoi cât de repede ardeau șuvițele botezate așa se credea că se căsătoresc tinerii între ei. Are origini populare în satele de pe valea superioră a Mureșului și Bistra Mureșului, pe vremurile când se torcea cânepa. Vezi definitia »