PLĂCÉRE, plăceri, s. f. 1. Acțiunea de a plăcea și rezultatul ei; stare afectivă, fundamentală, determinată de satisfacerea unor tendințe, a unor cerințe vitale; sentiment sau senzație de mulțumire, de bucurie, provocate de ceva care satisface gustul sau dorința noastră. ◊ Loc. adv. Cu plăcere = a) cu drag, bucuros, din toată inima; b) formulă de răspuns la mulțumirile exprimate de cineva pentru un serviciu. Fără plăcere = în silă, fără voie. ◊ Expr. Fă-mi plăcerea... = fii bun..., te rog... 2. Distracție, petrecere; desfătare, agrement. 3. Dorință, voie, chef, gust. ◊ Loc. adv. După (sau de) plăcere = pe plac, după voie, după gust. – V. plăcea. Vezi definitia »

ACREDITÁRE s. f. acțiunea de a acredita. ♦ scrisori de ~ = documente diplomatice prin care se confirmă calitatea unui reprezentant diplomatic. (< acredita) Vezi definitia »

TRAPEZÁRE, trapezări, s. f. (Înv.) Trapeză. – Din ngr. trapezárion. Vezi definitia »

DEZRĂSUCÍRE, dezrăsuciri, s. f. Faptul de a (se) dezrăsuci. – V. dezrăsuci. Vezi definitia »

SPADICIFLÓRE s. f. pl. Ordin de plante erbacee perene, monocotiledonate, care au inflorescențe în formă de spic (spadice) (Arales). – După fr. spadiciflores. Vezi definitia »