EBRIETÁTE s. f. stare de beție. (< fr. ébriéte, lat. ebrietas) Vezi definitia »

dínte (dínți), s. m. – 1. Fiecare dintre organele osoase mici, acoperite cu smalț, așezate în cavitatea bucală, care servesc pentru a rupe și mesteca alimentele. – 2. Zimți, crestături, colți (la unelte). – 3. Înălțime stîncoasă, colț. – Mr., istr. dinte, megl. dinti. Lat. dĕntem (Pușcariu 533; Candrea-Dens., 498; REW 2556; Tiktin); cf. it., port. dente, prov., fr., cat. dent, sp. diente, alb. dëmb. – Der. dințar, s. m. (unealtă cu care se înclină dinții ferăstrăului); dințat, adj. (cu dinți); dințos, adj. (cu dinți mari); dințărit, s. n. (cadou făcut pentru a face digestia mai plăcută); se spune ironic atunci cînd, după ce dai de mîncare cuiva, pe deasupra mai trebuie să-i și plătești; este formație ironică, de la dinte cu suf. -ărit, ca la numele de dări în general, cf. gărdurărit, vădrărit, etc. (după Candrea, din tc. diș parasi „bani pentru dinți”). Vezi definitia »

validitáte s. f., g.-d. art. validitắții Vezi definitia »

paménte (-ți), s. f. – Amintire, memorie, comemorare. – Var. pamete, pamî(n)te. Sl. pamętĭ (Tiktin), cf. bg., sb. pamet. Sec. XVII, înv. E dubletul lui pamet (var. pamăt), s. n. (Olt., Trans., minte, inteligență), din sb. Vezi definitia »

ADVERSITÁTE, adversități, s. f. Împrejurare potrivnică, dificultate cu care cineva are de luptat. – Fr. adversité (lat. lit. adversitas, -atis). Vezi definitia »