plenilúniu s.n. (înv.) lună plină. Vezi definitia »

PÁLIU¹ s.n. (Latinism) 1. Manta la vechii greci și la romani. 2. Bandă de lână albă cu cruci negre, pe care papa o poartă pe deasupra veșmintelor pontificale. 3. Răsfrângere a tegumentului care căptușește cochilia gasteropodelor; manta (3). [Pron. -liu, var. palium s.n. / < lat. pallium, it. pallio]. Vezi definitia »

AUDITÓRIU¹ s.n. Asistență, public (la o conferință, la un curs etc.) [Pron. -riu. / < fr. auditoire]. Vezi definitia »

COMBINAGÍU, combinagii, s. m. (Peior.) Persoană care face tot felul de combinații (2) (necinstite). – Combina + suf. -giu. Vezi definitia »

MONOPÓDIU, monopodii, s. n. Mod de ramificație a tulpinii în care axul principal crește continuu. – Din fr. monopode. Vezi definitia »