Definita cuvantului uzanță
UZÁNȚĂ, uzanțe, s. f. Practică uzuală; regulă, obicei statornicit. – Din fr. usance, it. usanza.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu uzanță
sodoásă adj. f. (reg.; despre apă) leșioasă, moale. Vezi definitia »
șprițuiálă2, șprițuiéli, s.f. (reg.; în exploatarea lemnului) udare cu apă a ulucului (jilipului), pentru a ușura alunecarea buștenilor. Vezi definitia »
pârpoálă, pârpoále, s.f. (reg.) mana viței de vie. Vezi definitia »
gloátă (gloáte), s. f. – 1. Mulțime. – 2. Droaie, puzderie. – 3. Adunătură, plebe. – 4. (Înv.) Poliție locală, trupe de infanterie formate din țărani fără pregătire militară specială, a căror recrutare era decretată în cazuri de urgență. – 5. (Trans., Bucov.) Familie. Sl. (bg., sb., cf., slov.) glota (Miklosich, Lexicon, 120; Cihac, II, 129; DAR), cf. pol. gołota › holotă, s. f. (Mold., înv., „mulțime”), și sb. glota „familie”. – Der. glotaș, s. m. (soldat din poliția locală; copil, prunc); îngloti, vb. (a aduna, a concentra; a înrola; a îngrămădi; a publica), înv. Vezi definitia »
DINAMOCÓRĂ adj., s. f. (plantă) ale cărei semințe se răspândesc prin crăparea explozivă a fructelor. (< fr. dynamochore) Vezi definitia »