a se da la fund expr. 1. a se retrage din viața socială. 2. (intl.) a se ascunde pentru a scăpa de urmărire. 3. (glum.) a fi homosexual. Vezi definitia »

blînd (blînde), adj. – Blajin, bun, pașnic. – Mr. blîndă, megl. blondă. Lat. blandus (Pușcariu 206; REW 1151; Candrea-Dens., 164; DAR); cf. v. fr. blant, prov. blan, sp. (blando).Der. blîndă, s. f. (urticarie); îmblînzi, vb. (a împăca, a liniști, a potoli); îmblînzitor, adj. (care îmblînzește; dresor). Blîndă se consideră uneori ca un der. dintr-un sl. blǫdi (cf. Byhan, Jb., IV, 304), caz în care ar fi identic cu bolînd; dar opinia admisă în general este că, dimpotrivă, rut. blynda, sb. blanda și bg. blŭnda provin din rom. (Candrea, Elemente, 407; Capidan, Raporturile, 230). A îmblînzi, vb., considerat de Pușcariu 779 ca der. dintr-un lat. *blandῑre (‹ blandῑri), este mai curând o formație internă a rom. De asemenea se consideră în general că blîndețe, s. f. (gingășie, dulceață, bunătate) reprezintă lat. blandῑties (Pușcariu 207; Candrea-Dens., 165; REW 1150; DAR); dar este mai probabil o der. internă a rom. (cf. Graur, BL, V, 90), cu. var. blîndeție și blînzie, s. f. (înv., gingășie, dulceață). Vezi definitia »

MURMURÂND, -Ă, murmurânzi, -de, adj. (Rar) Murmurător, șopotitor. – V. murmura. Vezi definitia »

BERTRAND [bertrã], Henri Gratien, conte (1773-1844), general francez. Apropiat al lui Napoleon I, l-a însoțit în exil pe insulele Elba și Sfînta Elena, unde a redactat „Caietele de la Sfînta Elena 1816-1821”. Vezi definitia »

IMÚND, -Ă adj. (Liv.) Murdar; oribil, dezgustător la înfățișare. [< lat. immundus, cf. fr. immonde]. Vezi definitia »