NEOCATOLICÍSM s.n. Doctrina socială a catolicismului, „modernizată” prin introducerea unor teze menite să apropie și să adapteze vechile principii și teorii ale catolicismului la problemele lumii contemporane. [< fr. néo-catholicisme]. Vezi definitia »

ETATÍSM s.n. Teorie care cere statului să realizeze reformele recunoscute ca necesare. [< fr. étatisme]. Vezi definitia »

NEOPLASTICÍSM s.n. Variantă a abstracționismului, care se caracterizează printr-un geometrism în care liniile și planurile de culoare se întretaie în unghi drept, ca și prin folosirea unei game cromatice limitate la albastru, galben și roșu. [< fr. néo-plasticisme]. Vezi definitia »

MICROBÍSM s. n. Prezența în organism a unor germeni patogeni, uneori în stare latentă, ca urmare a rezistenței naturale sau dobândite a organismului respectiv. – Din fr. microbisme. Vezi definitia »

WEISMANNÍSM VAIS-/ s. n. teorie în biologie care postulează separarea organismului în două părți distincte: germenul, substanța ereditară, localizată în celulele sexuale, și soma, corpul, inert din punct de vedere genetic, afirmând independența absolută a germenului față de soma. (< engl. weismannism) Vezi definitia »