nórcă, nórci, s.f. (reg.) vidră, nurcă. Vezi definitia »

ARMĂTÚRĂ, armături, s. f. 1. Totalitatea barelor metalice care întăresc o construcție de beton armat. ♦ Totalitatea pieselor metalice ale unor instalații alcătuite din țevi sau conducte. ♦ Piesă sau dispozitiv folosit într-o instalație pentru realizarea unei legături mecanice. ♦ Construcție care susține o galerie subterană. 2. (Înv.) Serviciu dintr-o unitate militară care se ocupa cu păstrarea, controlul și întreținerea armamentului. – Fr. armature (lat. lit. armatura). Vezi definitia »

COENZÍMĂ s. f. componentă neproteică și dizolvabilă a unei enzime, care favorizează acțiunea acesteia; coferment. (< fr. coenzyme) Vezi definitia »

CATAFORÉZĂ s. f. 1. electroforeză catodică. 2. introducerea în organism a unor substanțe medicamentoase cu ionizări prin curent continuu; dielectroliză. (< fr. cataphorèse) Vezi definitia »

LECITÍNĂ s.f. Lipidă fosforată care se găsește în gălbenușul de ou, în țesutul nervos etc. [< fr. lécithine, cf. gr. lekithos – gălbenuș de ou]. Vezi definitia »