MÂNTÚȘ, mântuși, s. m. (Iht.; reg.) Mihalț. – Din ucr. mentus. Vezi definitia »

ghioldáș, ghioldáși, s.m. (reg.) camarad, tovarăș. Vezi definitia »

ÎMPREJURÁȘ, împrejurași, s. m. (Înv.) Persoană care se află (la un moment dat) în preajma, în anturajul cuiva; vecin, megieș. – Din împrejur + suf. -aș. Vezi definitia »

STÓGOȘ, -Ă, stogoși, -e, adj. (Despre oi) Care aparține unei varietăți rezultate din încrucișarea oilor țigaie și țurcană; (despre lână) care provine de la astfel de oi; cu firul lung, gros și drept. – Et. nec. Vezi definitia »

MOLIDVÍȘ s. n. v. molidiș. Vezi definitia »