RARITÁTE, (2) rarități, s. f. 1. Faptul de a fi rar, caracterul a ceea ce este rar. 2. Obiect, ființă, fenomen care se întâlnește rar; p. ext. ceea ce este excepțional, atrage atenția, constituie o curiozitate. – Din lat. raritas, -atis. Vezi definitia »

CEFALOCORDÁTE s.f.pl. (Zool.) Încrengătură de cordate inferioare, care reprezintă forma de trecere de la nevertebrate la vertebrate; (la sg.) animal din această încrengătură. [< fr. céphalocordates]. Vezi definitia »

IMUNITÁTE s. f. 1. rezistență a unui organism față de anumite infecții, otrăvuri sau alte substanțe străine. 2. situație a unei persoane care beneficiază de anumite prerogative sau scutiri legale speciale în cadrul sarcinilor ori drepturilor pe care le are. ♦ ~ parlamentară = drept de care se bucură membrii unei adunări legiuitoare de a nu putea fi urmăriți sau arestați fără aprobarea organului din care fac parte; ~ diplomatică = inviolabilitate juridică de care se bucură reprezentanții diplomatici, familiile lor etc. (< fr. immunité, lat. immunitas) Vezi definitia »

VELEITÁTE s. f. pretenție, dorință, ambiție (nejustificată). (< fr. velléité) Vezi definitia »

NOTORIETÁTE s. f. Însușirea de a fi notoriu, faptul de a fi cunoscut de multă lume; reputație, faimă. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. notoriété. Vezi definitia »