ECHILÍBRU s.n. 1. Stare a unui corp supus acțiunii unor forțe sau efecte care se anulează reciproc fără să-i schimbe starea de mișcare. ♦ (Fil.) Teoria echilibrului = concepție potrivit căreia în mecanismul procesului dezvoltării este esențială starea de echilibru între obiectul în dezvoltare și mediul ambiant. 2. (Fig.) Stabilitate a unei situații, a unei stări sufletești etc. ◊ Echilibru bugetar = stare a unui buget în care veniturile sunt egale cu cheltuielile. [Pl. -re, -ruri. / cf. fr. équilibre, it. equilibrio, lat. aequilibrium < aequus – egal, libra – balanță]. Vezi definitia »

PILÁSTRU s.m. Stâlp (cu secțiune dreptunghiulară) care servește ca ornament sau pentru consolidarea unui zid. [Pl. -ștri. / < fr. pilastre, it. pilastro]. Vezi definitia »

MICROMANOMÉTRU s. n. aparat pentru măsurarea variațiilor foarte mici de presiune. (< fr. micromanomètre) Vezi definitia »

LEÁNDRU, leandri, s. m. Arbust mediteranean, înalt până la cinci metri, cu frunze lanceolate și cu flori albe, gălbui sau roșii plăcut mirositoare, cultivat la noi ca plantă ornamentală (Nerium oleander). [Pr.: le-an-. – Pl. și: lendri. – Var.: oleándru s. m.] – Din it. leandro. Vezi definitia »

CONTRAPILÁSTRU s.m. (Constr.) Pilastru alipit altuia. [Cf. fr. contre-pilastre]. Vezi definitia »