JUDICIÁR, -Ă, judiciari, -e, adj. 1. Care ține de justiție, privitor la justiție; judecătoresc. ◊ Cronică judiciară = dare de seamă asupra proceselor și dezbaterilor care au loc înaintea justiției. 2. Făcut prin autoritatea justiției. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. judiciaire, lat. judiciarius. Vezi definitia »

zdrențar, zdrențari s. m. (intl.) hoț specializat în furtul rufelor puse la uscat. Vezi definitia »

NEEREDITÁR adj. v. CARACTER (3). Trăsătură distinctivă care constituie specificul unui lucru, al unui fenomen etc. Însușire, particularitate a unui organism. Caractere moștenite (sau ereditare) și caractere dobândite (sau neereditare). [DEX '98] Vezi definitia »

GROSULAR s. n. Granat calcic, aluminos, galben, verde, brun sau roșu, în rocile metamorfice. -Din fr. Grossulaire Vezi definitia »

ghiular, ghiulari s. m. (intl.) vânzător de inele din aur fals. Vezi definitia »