HÍNDI s. n. Unul dintre aspectele literare ale limbii hindustane, limbă oficială în India. – Cuv. fr. Vezi definitia »

GLANDI- /GLANDO- elem. „ghindă”, „gland”. (< fr. glandi-, glando-, cf. lat. glans, -ndis) Vezi definitia »

mardí (mardésc, mardít), vb. – A bate, a chelfăni. Țig. mar-, participiul mardo „a lovi” (Bogrea, Dacor., I, 280; Graur 168; Juilland 167). Cuvînt de argou, ca și der. mardeală, s. f. (bătaie); mardeiaș, s. m. (bătăuș). Din același participiu provine țig. mardo, pl. marde „căldărușă”, de unde argoticul mardei, s. m. pl. (bani) cu sing. reconstituit mardeu, s. m. (monedă de un leu). Vezi definitia »

DÁNDI s.m. Tânăr elegant, îmbrăcat după ultima modă; om de o eleganță prea rafinată, uneori exagerată. [Pron. dandi și dendi. / < fr., engl. dandy]. Vezi definitia »

năvădí (năvădésc, năvădít), vb. – A urzi, a dispune urzeala. – Var. năvedi, nevedi. Mr. năvădire, megl. năviies. Sl. navesti, navedą „a duce” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 460; Miklosich, Lexicon, 398), cf. dovedi, izvodi. – Der. năvădit, s. n. (urzeală); năvăditură, s. f. (urzit). Megl. provine direct din bg. navijă. Vezi definitia »