proțăpiór, proțăpioáre, s.n. (reg.) mică bucată de lemn care se fixează pe osia cotigii plugului. Vezi definitia »

ADEMENITÓR, -OÁRE, ademenitori, -oare, adj.(Adesea adverbial) Care seduce, farmecă, atrage. [Var.: (reg.) adimenitór, -oáre adj.] – Din ademeni + suf. -(i)tor. Vezi definitia »

ECUATÓR s. n. 1. cerc mare, imaginar, pe suprafața Pământului, al cărui plan este perpendicular pe axa polilor și ale cărui puncte sunt egal depărtate de aceștia. ♦ ~ ceresc = cercul mare al sferei cerești în al cărui plan se află ecuatorul terestru. 2. (mat.) unul dintre cercurile mari ale unei sfere. 3. linie imaginară care înconjură echidistant de poli o formație anatomică mai mult sau mai puțin sferică. (< fr. équateur, lat. aequator) Vezi definitia »

ULIȘOR, ulișori, s. m. Diminutiv al lui uliu. – Uliu + suf. -șor. Vezi definitia »

FLUÓR s.n. Metaloid gazos, galben-verzui, foarte activ, care face parte din grupa halogenilor. [Pron. flu-or. / < fr. fluor]. Vezi definitia »