cáut (-tă), adj. – Precaut, prudent. Lat. cautus (sec. XIX). Este latinism, folosit rar de vreun scriitor trans. – Der. cautelă, s. f. (grijă, precauție); cauțiune, s. f. (sumă de bani depusă ca garanție); cauționa, vb. (a garanta, a plăti cauțiune); cauționament, s. n. (garanție); cauționar, s. m. (garant), toate din fr. Vezi definitia »

bíne-cunoscút (celebru) (scriitor ~) adj. m., pl. bíne-cunoscúți; f. bíne-cunoscútă, pl. bíne-cunoscúte Vezi definitia »

DECĂZÚT, -Ă, decăzuți, -te, adj. 1. Care a ajuns în decădere, în declin. ♦ Depravat, declasat, stricat. 2. (Urmat de determinări introduse prin prep. „din”) Care a pierdut un drept prin neîndeplinirea în termenul prevăzut de lege a unor condiții sau formalități. – V. decădea. Vezi definitia »

DISPLĂCÚT, -Ă, displăcuți, -te, adj. Neplăcut, dezagreabil. – V. displăcea. Vezi definitia »

BĂTUT altoit, apretat, aranjat, atins, blagoslovit, bumbăcit, caftit, cardit, căptușit, cujbit, futut, înflorit, însemnat, lăcuit, lămurit, machiat, mângâiat, pardosit, rupt, șifonat, zdreanță. Vezi definitia »