Definita cuvantului vânătoare
VÂNĂTOÁRE, vânători, s. f. Acțiunea de a vâna și rezultatul ei; vânat(1). ♦ Fig. Urmărire (polițienească) a unui om, pentru prinderea lui. – Lat. venatoria.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu vânătoare
RECAPITULÁRE, recapitulări, s. f. Acțiunea de a recapitula și rezultatul ei. ♦ Operație de revedere sistematică a materiei parcurse într-o anumită perioadă de învățământ. – V. recapitula. Vezi definitia »
FUROÁRE s. f. 1. mânie, delir furios, furie. 2. pasiune violentă; încântare. ♦ (fam.) a face ~ ori = a provoca admirație (prin aspectul exterior). (< fr. fureur, lat. furor) Vezi definitia »
REÎNCHÍDERE, reînchideri, s. f. Acțiunea de a reînchide și rezultatul ei. – V. reînchide. Vezi definitia »
LOCUPLETÁRE s.f. (Liv.) Îmbogățire. [< locupleta]. Vezi definitia »
MELODRAMATIZÁRE, melodramatizări, s. f. Acțiunea de a melodramatiza și rezultatul ei. – V. melodramatiza. Vezi definitia »