Definita cuvantului vânător
VÂNĂTÓR, vânători, s. m. 1. Persoană care vânează, care practică vânătoarea. ♦ Fig. (Peior.) Persoană care caută să obțină prin orice mijloace o situație, un post (pe care nu-l merită), să parvină. 2. Soldat dintr-o veche unitate militară (formată din pedestrași și călărime). 3. (În sintagma) Vânător de munte = ostaș infanterist special instruit, echipat și inzestrat pentru a lupta în regiuni muntoase. – Lat. venatorem.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu vânător
HIDROFÓR, hidrofoare, s. n. Instalație care asigură presiunea necesară în rețeaua de distribuție a apei dintr-un cartier, dintr-o clădire înaltă etc. – Din fr. hydrophore. Vezi definitia »
ÎNFIETÓR, -OÁRE, înfietori, -oare, s. m. și f. Persoană care, printr-un act juridic, devine părintele unui copil care nu a fost al lui; adoptator. [Pr.: -fi-e-] – Înfia + suf. -tor. Vezi definitia »
PĂTIMITÓR, -OÁRE, pătimitori, -oare, adj. (Înv.) Care pătimește. – Pătimi + suf. -tor. Vezi definitia »
MICRORECEPTÓR s. n. ansamblu dintr-un microfon și un receptor. (< fr. microrécépteur) Vezi definitia »
șicátor, șicátore, s.n. (reg.) 1. uliță; (în forma: șicatăr) drum. 2. loc expus vântului. Vezi definitia »