noíță (noíțe), s. f. – Albeață, pată albă (la unghii). Lat. nŏvῑtia, de unde și venet. novitso, nuis (REW 5970); relația cu nou, întrevăzută deja de Philippide, Principii, 147 (cf. Tiktin), este doar indirectă. Der. din sl. nogŭtĭ „unghie” (Cihac, II, 217) sau din lat. nubes, cu suf. -iță (Giuglea, LL, II, 48) e mai puțin convingătoare. Vezi definitia »

VÍCTIMĂ s.f. 1. (Ant.) Animal sau om care era jertfit unei divinități. 2. Cel care suferă de o nenorocire, are o durere, o suferință etc. ♦ Cel care suferă urmările unui accident, ale unei catastrofe. [Cf. lat. victima, fr. victime]. Vezi definitia »

ENEÁDĂ s. f. (ant.) ierarhie de nouă zei, simbolizând forțele universului. ◊ reunire de nouă lucruri asemănătoare sau de nouă persoane. (< fr. ennéade) Vezi definitia »

SEMICOLOÁNĂ s. f. (arhit.) coloană andosată. (după fr. demi-colonne) Vezi definitia »

DANAÍDĂ s.f. 1. (Mit.) Nume dat fiecăreia dintre cele 50 de fiice, foarte frumoase, ale lui Danaos, regele Argosului, care pentru faptul de a-și fi ucis soții în noaptea nunții, au fost pedepsite ca după moarte, în infern, să umple cu apă un vas uriaș fără fund. 2. Deschizătură calibrată, folosită în măsurarea cu precizie a debitelor în conducte. [< fr. Danaïdes]. Vezi definitia »