micșuneá (micșunéle), s. f. – 1. Viorea (Viola odorata). – 2. Varietăți de violete (Viola declinata, V. hirta, V. saxatilis, V. Jooi, V. tricolor). – „3.” Micsandră (Matthiola incana). Tc. mehekșe, din per. benefše (Șeineanu, II, 259; Meyer 263), cf. ngr. μενεζές, alb., bg. menekše. – Der. micșuniu, adj. (violet). Vezi definitia »

Lipsirea libertatii contra vointei. Vezi definitia »

ulceá (-éle), s. f. – Chiup, cană, vas de lut cu mîner. Lat. *ollĭcĕlla, dim. de la olla (Pușcariu 1790; Iordan, Dift., 59; REW 6059), sau mai probabil dim. interior, de la oală, cf. ulcică s. f. (oală mică, chiup, cană; anumite vase mult folosite în farmece; Arg., căpățînă). Vezi definitia »

ZEBREÁ s. f. v. zăbrea. Vezi definitia »

fereceá, ferecéle, s.f. (reg.) plantă denumită și vetrice. Vezi definitia »